Sprijinit de Forţă, instruit de Inţelepciune, decorat de Frumuseţe, el singur se poate mândri ca posedă mareaţa artă de a se bucura de viaţă fără să abuzeze. Moştenitor al moravurilor şi bunurilor acestei vârste fericite, în care ambiţia nebună de avere oarbă nu are incă altar în inima oamenilor, nu există altă grandoare decât cea a virtuţii, nu există altă bogaţie decât pacea şi mulţumirea interioară.

În sfarşit, masonii formează, sub aceleaşi legi, un Popor numeros de fraţi risipiţi în toate parţile globului, care ştiu să respecte drepturile religiilor şi suveranilor cărora providenţa i-a făcut supuşi.

Acesta este portretul unui adevărat mason.

Despre societate:

In republica unde sunt promovati oameni nepregatiti, incompetenti si necinstiti, care se ploconesc pentru resturile unor functii promise, cei care i-au ales vor varsa lacrimi de sange pentru greseala facuta.  Fructul sigur al unei asemenea nebunii va fi osanda. Daca oamenii nu pot face mai mult, pot cel putin sa-i condamne prin votul lor si sa-i indeparteze, demascandu-i.

Daca se considera ca functiile oficiale se cuvin drept recompensa pentru serviciile aduse partidului, atunci ele devin un fel de prada pentru cei in cauza, un trofeu; astfel boala se instaleaza in trupul statului, iar trupul comuntatii devine o masa corupta. Statul ca si omul trebuie sa se straduiasca sa nu se abata de la calea virtutii si curajului. Propaganda electorala si goana dupa functii imortante se transforma intr-un fel de comert cu aceste functii, in care mita si coruptia capata amploare.

                                                                         …

In democratie oamenii sunt nerabdatori sa-si creeze popularitate si sa ocupe functii inalte, in dorinta de a se imbogati. Cand functiile si bunastarea individuala devin idoli, si cand cei mai nepregatiti  si nepotriviti oameni pentru a conduce aspira, la functii, iar frauda devine mijlocul potrivit pentru atingerea scopului, tara va trudi din greu, intr-un climat de necinste si minciuna. Cand functiile sunt accesibile tuturor, meritul si riguroasa integritate, impreuna cu demnitatea cinstei vor constitui criterii de a le ocupa doar rareori si accidental. A fi capabil sa slujesti tara bine, va inceta sa mai fie un motiv pentru care omul superior sa fie ales pentru a conduce. Alte trasaturi mai putin onorabile vor fi luate in consideratie in acest scop; a-ti adapta opiniile pentru a fi pe placul poporului; a apara, a  scuza si justifica nebuniile multimii; a maguli, a lingusi si flata alegatorul; a cersi votul oricarui alegator; a te arata prieten in fata ca apoi sa lovesti pe la spate, ponegrind – oare cine n-a cunoscut asemenea procedee josnice, puse in practica pana ce succesul devine sigur, in loc de a recurge la mijloace onorabile.

Iar rezultatul firesc al tuturor acestor malversatiuni este un stat condus la ruină de mediocritatea ignoranta si superficialitatea, de ingamfarea obraznică, de nepriceperea unor politiceni semidocti si lipsiti de maturitate.

                                                                         …

Perfidia si falitatea din viata publica si politica o intalnim si in viata particulara. Jocheul politic isi va vedea mai intai de interesele proprii, si acela care ii acorda increderea va cunoaste ca el este un om pe care nu te poti bizui. Ambitia lui este la fel de josnica ca si el si de aceea va cauta sa-si ating fara intarziere scopul prin mijloace murdare pentru a pune mana pe lucruri atat de mult ravnite, ca pamant, bani, sau reputatie.  In cele din urma functia nu va mai face casa buna cu onoarea, si se va desparti de ea. Locul pe care cei lipsiti de valoare, sarlatanii si escrocii considera ca sunt competenti si potriviti pentru a-l ocupa, inceteaza sa starneasca interesul celor valorosi si capabili, sau, daca nu, acestia se retrag din competitie, armele cu care ar trebui sa intre in lupta nefiind demne de a fi folosite de catre om integru.

                                                                         …

Este ciudat ca respectul pentru adevar, barbatia si devotamentul, dispretul pentru avantaje necuvenite, credinta adevarata si bunatatea sufleteasca se atenueaza printre oamenii de stat si popor pe masura ce libertatea si civilizatia cuprind arii din ce in ce mai largi.

In epoca reginei Elisabeta, cand nu exista votul universal sau societati pentru raspandirea unor cunostinte utile, omul de stat, negustorul,  cetateanul erau la fel de curajosi, temandu-se de Dumnezeu si deloc de oameni. N-au trecut nici macar doua sute de ani si intr-o monarhie sau republica a aceluiasi neam, nimeni nu este mai putin lipsit de curaj decat negustorul, speculantul viclean, vanatorul de functii care se tem de oameni iar de Dumnezeu de loc. Respectul pentru seriozitate se stinge si este urmat de invidie; fiecare om cauta cu disperare calea faimei si a bogatiei.

Frauda, suspiciunea si smecheria in treburile publice sunt semne ale decadentei statelor, si preced convulsiile  sociale sau paralizeaza activitatile la nivel national. A-i teroriza pe cei slabi si a se umili inaintea celor puternici-aceasta este politica natiunilor conduse de o umila mediocritate. Siretlicurile pentru ocuparea functiilor sunt din nou puse la lucru in senate. Executivul devine distribuitor de protectii, in special pentru cei incapabili, iar oamenii sunt mituiti cu functii inalte in loc de bani, spre ruina statelor. Divinitatea din natura umana dispare, si interesul, lacomia si egoismul ii iau locul.

Exista forţe imense in marile caverne ale râului din subteranele societatii; exista degradare, mizerie, vicii si crime care colcaie in intunericul cel adanc. In umbra marilor orase, in zonele aflate la periferia societatii, obiectivitatea dispare, fiecare ins striga, orbecaie, cauta, si se chinuie. Ideile nu intereseaza pe nimeni si nimeni nu se gandeste la progres. Aceasta multime de oameni are doua mame, amandoua vitrege: ignoranta si mizeria. Saracia este cea care ii conduce si sub presiunea ei, oamenii actioneaza doar pentru a-si satisface trebuintele.

Dar uneori chiar si aceste plagi pot fi folositoare. Nisipul pe care calcam si care este aruncat in cuptor poate deveni un cristal stralucitor prin topire si purificare prin foc.

                                                                         …

Natiunile nu sunt numai corpuri politice ci, de asemenea si suflete politice, si vai de acel popor care, cautand doar ceea ce este material , uita ca are un suflet.

Ëxista apoi natiuni impietrite in dogme care presupun absenta sufletului si prezenta doar a memoriei si a instinctului. O asemenea natiune, demoralizata de coruptie si de dorinta de castig, nu va putea fauri o civilizatie. Ingenuchierea inaintea idolului sau a banului atrofiaza atat muschii cat si vointa care ii pune in miscare. Acapararea mercantila slabeste stralucirea unui popor, ii  coboara orizontul prin micsorarea nivelului sau si il lipseste de intelegerea scopului universal, deopotriva uman si divin, care faureste natiuni cu vocatie inalta.

  Un popor liber care uita ca are un suflet de care sa se ingrijeasca, isi dedica toate energiile sale in directia progresului  material. Daca intra intr-un razboi, face acest lucru pentru a-si rezolva problemele din planul material. Cetatenii iau ca model statul si considera avutia, fastul si traiul pe picior mare drept bunurile cele mai importante ale vietii. O asemenea natiune creeaza bogatie foarte repede, dar o distribuie foarte prost. Apar atunci doua extreme– opulenta monstroasa si saracia ingrozitoare; toate avantajele pentru putini si toate privatiunile pentru ceilalti, pentru popor. Privilegiul, exceptia, monopolul, derivate din exploatare creeaza o situatie periculoasa. Deasupra acestora troneaza puterea publica, care plaseaza maretia statului pe suferinta individului. Este o maretie bolnava rezultata din combinarea exclusiva a elementelor materiale si  in care nu intra nici un element moral.

                                                                           …

Daca un popor, asemenea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina trebuie sa revina in mod necesar. Insa eclipsa nu trebuie sa degenereze in bezna.

                                                                           …

Este mult mai dificil pentru un popor sa-si pastreze libertatea dacat sa o castige.

                                                                         …

A instaura intr-o natiune suprematia intelectului, constiutie singurul mod cert de a-i perpetua libertatea. Pentru aceasta va trebui ca cei care ocupa pozitiile cele mai inalte in societate sa-si concentreze eforturile in vederea asigurarii unor conditii de viata demne pentru cei care fac parte din straturile sociale cele mai defavorizate. Atunci clasa politica ii va ocroti pe toti oamenii, impiedicandu-i sa se degradeze din pricina slabiciunilor lor fata de chemarile simturilor, din pricina lacomiei sau a unor fapte josnice, redandu-le aspiratiile nobile si o conducere inteleapta. In felul acesta oamenii vor evolua, invatand iubirea, bunavointa si intelepciunea, capatand putere in functie de gradul de insusire a cunostintelor, si astfel din piatra bruta se va naste statul liber – aceasta este lucrarea in care masoneria doreste si trebuie sa intinda o mana de ajutor. Cu totii trebuie sa punem umarul pentru a inalta marele monument al unei natiuni. Virtutile cardinale nu trebuie impartite intre oameni, devenind proprietatea cuiva, ca niste profesii obisnuite; toate se vor incredinta tuturor, toti trebuie sa invete ce inseamna datoria si onoarea.

                                                                             …

E o experienta amara faptul ca aproape intotdeauna este preferat omul superficial, plin de sine si lipsit de rusine, chiar in cazurile de mare pericol pentru stat, in locul unui om cu pregatire temeinica, cu vederi intelectuale largi; si aceasta fiindca cel dintai este mai apropiat de intelegerea comuna a oamenilor care nu sunt capabili sa accepte adevarul cel mai inalt.

                                                                            …

Cand Solon a fost intrebat daca a dat compatriotilor lui sai cele mai bune legi, el a raspuns:

„Cele mai bune legi pe care ei sunt in stare sa le primeasca”

Aceste cuvinte, consemnate in istorie, au ramas celebre prin profunzimea lor, dar ca toate marile adevaruri simple sunt rareori intelese.

                                                                         …

Nivelul intelectual si calitatile unui popor au o singura masura– oamenii mari pe care Providenta ii da acelui popor, si pe care el este in stare sa-i pretuiasca. Insa intotdeauna au existat oameni prea mari pentru timpul lor.

Masele de oameni privesc cu prea putina simpatie adevarurile cele mai inalte.Adevarul cel mai inalt(ca si omul superior, de altfel)fiind de neinteles pentru omul obisnuit si cu mult deasupra nivelului acestuia, ii va aparea ca ceva rupt de realitatea asa cum o percepe el, si in consecinta il va considera un neadevar.

                                                                         …

Crestinismul, se spune, incepe atunci cand oamenii au dat foc falsilor idoli. Educatia incepe odata cu arderea idolilor nostri morali si intelectuali – adica prejudecatile, conceptiile, telurile noastre zadarnice si lipsite de sens. Este necesar sa renuntam mai ales la iubirea de bunuri materiale.

Odata cu puterea politica vine si dorinta de dobandire in plan material. In aceasta intrecere oamenii se prabusesc mereu, se ridica, alearga intr-una si se prabusesc din nou. Setea de avere si ingrozitoarea teama de saracie fac sa apara riduri adanci pe chipurile lor. Oamenii traiesc ca masinile, la o presiune inalta, traiesc 100 de ani in 100 de luni; registrul contabil devine biblia lor, iar jurnalul de insemnari devine cartea rugaciunilor de dimineta.                                                            

                                                                          …

Oamenii  poseda forta bruta a unui ciocan, dar loviturile lui sunt de folos cauzei marete numai cand zdrobeste in cadrul liniilor trasate de rigla manuita cu intelepciune.

Piatra bruta simbolizeaza poporul ca masa necizelata si neorganizata. Piatra perfecta, sau piatra cubica, simbol al perfectiunii, este statul in care: conducatorii isi deriva puterea din consimtamantul celor guvernati; constitutia si legile exprima vointa poporului; guvernarea este armonioasa, echilibrata si eficienta, iar puterea ei distribuita corespunzator si ajustata echilibrat.

Afara — “Sergent! Domnule! Salut! Salaam!“
Inauntru — “Frate” si nimeni nu se supara.
Ne intalneam pe Nivel si ne desparteam sub Echer
Eu eram Al Doilea Expert in a mea Loja-Mama de-acolo.

Mai era acolo Bola Nath contabilul,
Si Saul, evreul din Aden
Si Din Mahomed topograful,
Mai era si Babu Chuckerbutty,
Si Amir Singh ce era Sikh,
Si Castro de la atelierele de reparat
Romano-catolicul!

Nu aveam decoruri bogate
Atelierul nostru era vechi si saracacios,
Dar noi cunosteam Vechile Indatoriri
Si le respectam cu strictete.
Si uitandu-ma acum la acele vremuri
Deseori imi vine in minte
Ca nu exista necredinciosi
Cu exceptia noastra poate

Pentru ca lunar, dupa Munca,
Obisnuiam sa ne asezam si sa fumam
(Neobisnuind sa dam banchete,
Pentru a nu incalca juramintele de casta ale vreunui Frate),
Si, in mod deschis vorbeam,
Despre religie si despre tot,
Si fiecare dintre noi facea comparatia
Cu Dumnezeul pe care il cunostea cel mai bine

Si asa fiecare dintre noi vorbea deschis,
Si restul ascultau linistiti
Pana cand dimineata trezea papagalii
Si pe acea blestemata pasare care aduce febra;
Atunci plecam fiecare calare spre casa,
Cu Mahomed, Dumnezeu si Shiva
Jucandu-se de-a v-ati ascunselea in mintile noastre.

Adesea, fiind in slujba Guvernului,
Pasii ratacitori ma purtau grabiti
Sa duc salutul fratesc
Lojilor din Est si Vest,
Dupa cum ordinele primite
Ma trimiteau la Kohart sau Singapore,
Dar mi-as dori sa-i mai pot revedea o data
Pe toti cei din Loja Mama!

Mi-as dori sa-i mai pot vedea inca o data,
Pe Fratii mei negri sau bruni,
Sa simt aroma de tutun indigen
Pe masura ce trecem focul de la unul la altul;
Iar batranul majordom
Doarme sforaind pe podea,
Cat de mult as vrea sa mai fiu Maestru Mason
In a mea Loja Mama!

Afara — “Sergent! Domnule! Salut! Salaam!“
Inauntru — “Frate” si nimeni nu se supara.
Ne intalneam pe Nivel si ne desparteam sub Echer
Eu eram Al Doilea Expert in a mea Loja-Mama de-acolo.